Iubită și tristă pleci,
iar eu rămân singur cu marea
Inima te cheamă înapoi,
te roagă să-nfrunți depărtarea
Ai lacrimi în ochi
și-n ele se răsfrânge zarea;
ai vrea dar nu poți să mai stai
și-auzi cum peste toate plânge marea
Statuia mea sculptată-n ochii tăi
alină dorul, așteptarea,
o să revii peste un timp
când o s-auzi în vis chemarea
Dar o să pleci atunci din nou,
rămân pe țărm iar singur
și nu-i drept,
o să fiu trist și o să lăcrimez,
o zi și-o noapte,
în orice clipă până ai să vii,
dar am să te aștept...
4 februarie 1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu