În țara sapelor de lemn
tristețea s-a-ncuibat pe termen lung,
Guvernu-i cât se poate de nedemn,
blestemele istoriei te-ajung
Televizoru-i plin de oameni culți
care ne-nvață legi rescrise,
ai dreptul de-a fi primu-între desculți
și-ți este interzis dreptul la vise
De ți se pare că e viața grea,
c-aștepți ce-a așteptat și Penelopa,
doar ți se pare, nu-i așa,
înseamnă c-ai intrat în Europa
Aici e raiul sapelor de lemn
care prășesc limbajul pân la capăt,
și totuși, dacă vrei să mai fii demn,
încuie-te-n istorie cu-n lacăt!
29 ianuarie 1992/9 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu