Nu mai veni ca să mă tulburi,
să nu mai știu pe ce planetă sunt,
să nu mai pot vreodată să te cânt
amestecată-n boabele de struguri
Nu mai veni din veacul tău, străino,
pe aici e concurență acerbă,
sunt nume noi transcrise pe o jerbă,
rămâi ce-ai fost, povestea mea, divino
Nu mai veni c-ai să mă scoți din minți
cu pasul tău felin de-adolescentă,
căderea în păcat e evidentă,
doar ochii câteodată ți-s cuminți
Nu mai veni că te doresc și-i greu
să mă opun avântului năvalnic,
de va veni cutremurul năprasnic
în pielea ta voi locui doar eu...
28 iulie 1992/14 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu