În sanatoriul sufletelor noastre
nu ne tratăm suficient
de zborul păsării albastre
ce ne ucide foarte lent
Sunt semne de întrebare peste tot,
fără răspuns e-ntreaga emisferă,
nimeni nu scapă din complot
dacă se-ncuie în himeră
De spaime irisul e plin,
în loc de certitudini cresc iluzii,
miroase universul a pelin
de când ne tot complacem în confuzii
Lumini și umbre ne-amețesc,
vechi ghilotine ne despart de vise,
la ceasul ultim se iubesc
doar două lumânări aprinse
Această boală n-are tratament
oricât de tare-n suflet ne zidim,
s-accepți durerea nu-i suficient,
iubirea-i singurul vaccin...
18 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu