Lasă-mă cu prostiile tale
și așa mă doare ochiul stâng!
Pleacă, nu te uita înapoi,
vreau să plâng!
Nu-mi mai striga numele în camera goală,
se-ntoarce ca un glonț ecoul,
încearcă să fii ca mine puțin,
când n-o fac pe eroul...
Crește iarba printre degete ca un zvon,
mi-amintesc întâmplări de demult;
aruncă în mine cu luna,
vorbește-mi numai de dragoste -
sunt dispus să te-ascult...
22 februarie 1993/30 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu