Singur de la începutul lumii,
fir de iarbă ascultând fâșâitul coasei
Am descifrat sensurile existenței
iubindu-te
Am construit castele de nisip,
le-am locuit cu vise,
iluzii pierdute
Treptat
sufletul a devenit
un muzeu al figurilor de ceară
Singur până la capătul lumii
până când
îngerul o să moară...
31 ianuarie 1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu