În căutarea marelui răspuns
m-am rătăcit pe drumul către tine,
umbrele înoată dezbrăcate,
niciun ecou înapoi nu mai vine
Cuvintele s-au lovit de ziduri
pe care nu era scrisă nicio adresă,
coborau dintre riduri
spaime plimbând îngerii-n lesă
Ochii mei se scuturau de rouă
peste trupul tău rebrenduit,
se rupea întregul în două,
vis dinadins risipit
Și umbra ta mi se încolăcea de aripi
ca un șarpe nemaivăzut,
trecea prin mine cerul șchiopătând
ca un copil nenăscut
Mi-am recompus zborul din îngeri damnați,
din izvoare fecunde curgând prin ruine,
inima crescuse cât munții Carpați
între mine și tine
Și totuși nu a fost de ajuns,
ecoul n-a adus niciun răspuns...
19 decembrie 1992/28 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu