De pe peron am cumpărat ziare
în care sigur n-ai să fii,
tu locuiești, desigur, pe o mare
ce s-a înecat în poezii
Nu mai primesc semnale în aortă,
sfârșitul curge-n mine ca un drog,
eternitatea zilnic mă exportă
spre neființa unui inorog
Se zbate inima în somn
tot încercând să spargă sternul,
”Bună seara, bunule domn!”
mă salută-n tăcere Infernul...
5 februarie 1992/11 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu