De treizeci de ani bătuți pe muchii
Pe fruntea țării bâhâie păduchii,
Și-n timp ce sug de seve România
Ne-învață ce-i democrația
Pe lângă paraziții fără scrupul
Pe trupul țării crește un furuncul,
Că numai mâinile murdare
Semnează actele de guvernare
Corup și fură și batjocoresc
Ce-a mai rămas din neamul românesc.
Adorm și se trezesc pe saci de bani,
Se schimbă între ei la patru ani
Ei au de toate, noi avem doar ochii
Să plângă violarea babei Dochii;
Tot pactizând cu ticăloșii mici
Prin lașitate-am devenit complici
Nu ne-am spălat pe mâini de mafioți,
Ne-am prefăcut că nu-i vedem pe toți,
Am devenit indiferenți și goi,
Ne bălăcim cu porcii în noroi
Imunitatea țării e scăzută
De-atâta mătrăgună și cucută;
Tot alegând doar răul cel mai mic
Din țara noastră n-a rămas nimic
Pădurile au sângerat sub drujbe
În timp ce popii se țineau de slujbe,
Petrolul l-au luat austriecii,
Pe vânzători i-au tot votat zevzecii
Pe gazele din mare se-ncaieră străinii,
Pustie este țara, abia mai latră câinii;
Și aurul și sarea și sufletul s-au dus,
Îngenucheați în tină de cinicul Apus
Butoanele puterii le-apasă doar ocnașii,
Tot locul de sub soare l-au ocupat borfașii,
Mai urlă în istorii pe steagul dacic lupul,
Dar viruși fără număr ne invadează trupul
Ei sunt și opozanți, sunt și la guvernare,
Ce cruntă-i dictatura cămășilor murdare!
Ei sunt coronaviruși ce invadează tot,
Vaccinul clasic este o palmă peste bot,
O tragere în țeapă, un rug aprins în piață;
Hai, fruntea sus, române, că asta nu e viață!
Microbii, paraziții, toți virușii pustii,
Să-i arzi cu fierul roșu, să poți și tu să fii...
1 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu