Această boală ce ne încuie-n casă

Nu suntem bine deocamdată,
deși avem mai mult decât ar fi nevoie,
în fiecare suflet e-o arcă a lui Noe
și de-am putea lumina am sugruma-o toată

Dorim doar bunăstare, doar lucruri inutile,
reconstruim principii din măsluiri de zar,
trăim ascunși de spaimă în tristul avatar,
păianjenii dogmatici ne leagă cu fitile

Am cam uitat ce-nseamnă să iubim
un pom ce-așteaptă ziua înfloririi,
se scutură zadarnic în sânge trandafirii,
frumosul din ființă prea lesne îl strivim

Ne satisfacem patimi de fiare sângeroase,
disprețuim sublimul, ce-i simplu și profund,
dorințele fictive ne trag frecvent la fund,
uităm că o să fim doar un morman de oase

Și-ar fi atât de simplu să fim buni,
să redescoperim umanitatea,
să-nnobilăm singurătatea
cât nu-i târziu și ne veghează o mână de cărbuni!

Să mirosim o floare abia înfiripată,
copiii să ni-i creștem mai liberi decât noi,
să nu mai aruncăm în alții cu noroi,
să nu mai reflectăm o lume răsturnată

Să fim aceeași oameni pe care i-a zidit
din lutul moale Dumnezeul Sfânt,
să înnobilăm cu suflet pustiul pe Pământ
din rău să nu ne facem vreodată chip cioplit

Măcar acum când virusul fatal
ne smulge de pe drumul ce duce nicăieri,
cei ce-or rămâne mâine, chiar de au fost și ieri,
să nu mai retrăiască povești de carnaval

Să fie fericiți cu lucrurile simple,
să strângă-n brațe oamenii iubiți,
să fie fără frică fericiți
și sufletul cu stele să și-l umple

Să facă din prea-plinul inimii grădină
în flori de tei să-și caute merinde,
să recreeze lumea din vise suferinde
să plouă-n curcubeie cu lumină

E-adevărat, astăzi nu suntem bine,
toți virușii hulpavi s-au năpustit în om,
întreaga existență se-ngroapă în atom,
bolnavii absoluți au devenit ruine

Și totuși din această frică ce-n două ne desparte,
noi ne-om putea întoarce la starea de a fi,
redevenind în hume definitiv copii,
vom asambla doar îngeri din visurile moarte

Da, nu-i târziu, să nu vă fie teamă,
să învățăm că suntem pe lume altceva
decât doar ambalaje ce s-ar putea salva,
putem ca să renaștem reinventați din rană

Această boală ce ne-încuie-n casă
descuie inima spre cei de lângă noi,
să ștergem existența de noroi
și să zâmbim căci viața e frumoasă...

20 martie 2020