Întinde mâna ta de dincolo de mare,
întinde mâna ta și am să-ți cânt,
și-ți voi aprinde candele în vânt
să țină loc pustiului din soare
Nu voi muri deși mă tot pândește
în călimară ultimul sărut,
te voi striga cu sete de recrut
să ne iubim și noi dumnezeiește
Deschide ochii, i-ai ținut închiși
când îngerii din mine-au plecat
și n-ai putut să vezi ce a urmat
la-nmormântarea crinilor uciși
S-a încuiat în sine soarele
și-a curs în ceașca de cafea,
n-am mai avut prilejul, draga mea,
să-ți sărut ochii căprui și picioarele...
19 ianuarie 1992/9 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu