Și poate într-o zi s-o întâmpla
să mor de-atâta dor de tine,
fată frumoasă,
voi fi ruine
Și poate atunci n-or să mai doară
plecările care-au durut
din ziua-n care
ai dispărut
Așa va fi cu siguranță,
n-o să mai doară niciun dor,
nu va mai fi nicio speranță
și niciun zbor...
24 februarie 1992/13 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu