Nu te-aștepta să plâng că n-am să plâng,
mă doare inima atât de tare!
deși sunt doar un vis plăpând
încerc să mă rezem de zare
Nu te-atepta să râd că n-am să râd,
mă doare sufletul de-atâta întristare,
încerc să zbor-un vis nătâng!
dar nu mai poate sufletul să zboare
Nu te-aștepta să cânt că n-am să cânt,
mă doare fiecare floare
ce crește-n iris lăcrimând
de atâtea viscole înrobitoare
Nu te-aștepta să plâng că n-am să plâng,
mă-nchid în mine ca-ntr-o închisoare,
sunt un învins, primul din rând,
mă doare sufletul și-l simt cum moare...
3 februarie 1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu