ÎN URMA PLECĂRII

În urma plecării rămâne doar singurătatea
Liniștea picură din tablouri ca o sare
Scrisorile în care cuvintele mai ard împrăștiate
se-apasă sub propria neputință
Liniște fără sens-o imensă mare de singurătate
După atâtea vise, după atâta risipă de iubire
rămâi singur cu tăcerea
Împrăștiată prin aer, umbra plecării crește
cu fiecare pas al clipei
Parcă nu mai respiri aer ci inimi înjunghiate
În urma plecării rămâne doar singurătatea
Nu plouă-se caută câteva lacrimi...
Privește cum se zbat amintirile în ele!
În urma lor rămâne liniștea;
în urma plecării rămâne doar singurătatea...

28 noiembrie 1992
poezie înregistrată