SĂ VORBIM DESPRE DRAGOSTE

Poezii scrise în seara zilei de 31 decembrie 1992

TU EȘTI DOAMNA INIMII MELE

Apele sălbatice ne împresoară
cu priviri destrămate,
mâinile-s pline de fructe
până la jumătate
Timpul continuă să strige,
frunzele au căzut
pe catalige
M-apasă privirile tale
de-albastrul cerului invadate,
mâinile tremură. Oasele, vibrațiile-și ele;
tu ești doamna inimii mele...

31 decembrie 1992

POATE CĂ UN ÎNGER

Minunea aceasta de ninsoare
ce cade între noi, 
lacrimile acestea
eliberând inima de surplusul de fericire-
e poate dorul nostru pentru un înger
Sau e cadoul pe care
poate că un înger
l-a risipit...

31 decembrie 1992

CE SE VA ÎNTÂMPLA ÎN LIPSA TA LA NOAPTE

Ce se va întâmpla în lipsa ta la noapte?
Clipa zero cu tine.
Voi muri dacă nu vei veni?
Nu, dar am să înțeleg sensul singurătății
Voi uita de mine, de tine îmi voi aminti.
Voi suferi.

Te-aș căuta dar mi-e teamă de oameni.
Uneori, oamenii sunt mai răi ca lupii,
ca bolile, ca păduchii
Un glonț de argint trece zilnic prin mine
sfâșiindu-mi inima 
rătăcită pe drumul spre tine...

31 decembrie 1992

SĂ VORBIM DESPRE DRAGOSTE

Stai!
În seara asta vorbim despre dragoste
Mâinile abandonează-le-n mâinile mele,
ușoare ale tale, ale mele grele
Ochii tăi, argintul zăpezilor, 
umbrele pașilor, sabia,
mi-s zodia, templul și țărmul,
corabia
Să vorbim despre dragoste.
M-am săturat de război.
Adresa ta e aici,
prima stație pe stânga, 
colțul acela de stea,
inima mea
ce bate-ntre noi

31 decembrie 1992

AȘTEPTARE

Aur arab pe toate degetele
Dacă și la picioare s-ar pune
ai avea și la picioare
Florile sunt prea ieftine,
sau, în limbajul tău,
prea puțin costisitoare
Prin sângele invadat de aur arab
iubirea nu vine
Inutil ceasul bate
Iubirea nu cu aur arab o dobândești.
Poți pune inimii inele
atunci când iubești?

31 decembrie 1992

ÎN LOC DE EPILOG

Nu te opri, timpule,
descalță-te și stai cu mine aici!
Auzi cum arde focul? 
Vor veni prietenii mei
însoțiți de fete frumoase
O să fiu o gazdă bună
chiar dacă-mi trece viscolul prin oase

Ea n-o să fie aici, nu s-a născut încă,
Timpule, lasă-ți haina!
Spune-mi, 
o să ies din această noapte adâncă?

Ea se va naște până la urmă
să dansăm himericul tangou?
Îmi va fi umbră și umăr?
îmi va fi nesfârșitul ecou?

Dacă nu vrei să-mi spui nimic
despre zilele dureroase,
întinde-te lângă mine
și-ascultă viscolul cum se zbate în oase...

31 decembrie 1992/29 martie 2020