Cum să atingem fericirea venind dinspre moarte
ca două izvoare ce-n zenit se unesc?
cum să-ți spun cât de mult te iubesc
când timpul câinesc ne desparte?
Cum să sugrum întunericul ce curge prin oase
dinspre nopțile noastre incredibil de lungi?
cum să cred că exiști când mereu mă alungi
cu chemări dinadins dureroase?
Cum să mă strig cu numele tău de alint
pe această planetă golită de sens?
se aude cum trece întunericul dens
cărat în potcoave de stele ce mint
E noapte târzie și-n cameră ninge
cu umbre ciudate ce toarnă-n pahar
picături nesfârșite de cântec amar,
cum să te-aprind când focul se stinge...
28 ianuarie 1992/9 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu