Umblă cerșetorii prin suflet,
în inimă plâng munții Carpați,
îngerii de zăpadă stricați
nu mai pot să dea tonul la cântec
Vântul urlă-n năluciri de piatră,
din stihia iernii n-a rămas nimic,
de marea iubire n-am să mă dezic,
chiar dacă-n fereastră cioburile latră
Sunt singur și trist și-i târziu,
te-aștept fără sens, n-ai să vii,
cât de mult te iubesc n-ai să știi,
ninge cu spaime-n decorul pustiu
Te-aștept încontinuu pierdut,
cocorii seduc depărtarea,
ascultă-mi, iubito, chemarea,
te strig din mileniul trecut
Nu lăsa negustorii de îngeri
să vândă iubirea la târg,
aprinde lumina-n amurg,
zadarnic pe urmă-o să sângeri...
24 februarie 1992/14 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu