Am iubit femei infinite
și-am iubit femei ce nu trebuiau iubite
Încă mai cresc cicatricele,
le poartă-n cioc rândunicile
Mai înfloresc în mine călțuneii
amețitori ca ochii femeii;
adormitori, mirositori,
ce păcat c-am rămas muritori!
Ce păcat că n-am înțeles de ce curge
apa tulbure-n sânge!
Am iubit femei nedefinite,
femei de fum ce n-ar fi trebuit iubite
Aud în mine cum se-nchide amurgul
și bate din copite burgul;
dau mai departe filele de carte,
sunt încă pagini albe înspre moarte
Tristețea-n cioburi se răsfrânge,
se-aude întunericul cum plânge
în trupuri de femei zidite,
femei ce n-ar fi trebuit iubite...
7 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu