NELINIȘTE

Minunata neliniște mă străbate
ca o lacrimă dintre file de carte
Nu știu de unde pornește, este nemaiîntâmplată,
îmi ucide tâmplele și buza sculptată

N-are culoare, nici gust, nici miros,
starea ei de-a fi este continua mișcare,
pornește de undeva, dinspre ochiu-ntâmplare
mângâind sângele dureros

Aripile străpung sufletul brusc,
amintirea se zvârcolește în vasul etrusc,
Cosmosul absent se încuie în mare,
desculț prin zăpadă, încă mai doare

Minunata neliniște mă străpunge,
regele cerbilor rupe lanțul și fuge...

11 ianuarie 1992