DIN CIOBURILE INIMII

Nu vreau să bată vântul între noi
acorduri triste de vioară,
chiar dacă șarpele îndoielii
din cioburile inimii coboară

Tu mi-ai redat surâsul prim
dintr-o întâmplare absolută,
și de atunci ne tot iubim
sorbind paharul de cucută

Pe undeva, în jurul nostru,
o insulă de flori ne-așteaptă,
mă vei găsi mereu acolo
dac-o să fii din nou nedreaptă

Și ai să uiți că ai visat
mult prea-frumoasă domnișoară,
cum viitoru-anterior
din cioburile inimii coboară...

19 februarie 1992/13 martie 2020