E o întîmplare a ființei mele că exist,
că-n piept îmi bate primăvara
și sunt trist
ca pustiul Sahara
E un zbor fără aripi, în cer,
o întâmplare neelucidată,
o cădere perpendiculară a luminii pe mare,
o chemare ciudată
E o întâmplare a ființei mele că exist
cu fruntea rezemată de-un petec de cer,
e o întâmplare că exist
și că pier...
18 ianuarie 1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu