Soldaţii dormeau în sicrie
Fanfarele cântau în Do major
Fâlfâiau drapelele cu bucurie
Înălţând la cer umilul popor.
Copilul cu ochii albaștri și uzi
Priveşte corăbiile Styxului rare
Şi-ar chema tatăl la fraţii săi cruzi
Dar nu-l mai aude din zare
Generalul strigă eroii trecuţi
În fruntea listelor de hram
Soldați sublimi, soldați necunoscuți
Îngerii ce veghează un neam.
Copilul-suprem îl aude vorbind
Despre tatăl înfășurat în sicriu
Cât ar vrea să-l vadă zâmbind
Să umple universul pustiu.
Generalul se-apropie şi-l îndeamnă
Să-și descopere părintele dispărut
Și dintr-o dată se făcuse toamnă
Și toate păsările au tăcut.
Privește castelele morţii pe rând
Şi morţii-i zâmbesc prietenos
De l-ar găsi pe tatăl său mai curând
Doamne ,cât ar fi de frumos...
Dar morții-s la fel în haine de gală
Le-atârnă de lacrimă ultimul vis
Un glonț i-a înnodat cu o sfoară
Iar îngerul de iubire ucis
Se uită la ei ca la sfinţi
Care să fie părintele său?
Rosteşte-n genunchi cu lacrimi fierbinţi:
“Acesta este tatăl meu!”
Fanfara s-a-nnecat alungată-n văzduh
Preoţii plângeau cu mâna pe Carte
Au coborât îngerii , Sfântul Duh
Să ridice eroii din moarte.
S-a ivit curcubeul din lacrimi
De înger ce murmura mereu
Răvăşit de iubire, durere şi patimi:
Acesta este tatăl meu...
Acesta este tatăl meu...
Acesta este tatăl meu...
6 septembrie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu