Zbor peste prăpastie, singur şi trist
Se şi miră munţii că mai exist
Mă mir şi eu că mai pot zbura
Peste prăpastia din inima mea
Zbor ca un vultur izgonit printre nori
De către ulii războiului invadatori
De către stăpânii în costume Armani
Cu otrava în stânga, în dreapta cu banii
Adunaţi din vânzarea de frate, de ţară
Aceasta e noua orânduire barbară
Împotriva căreia lupt singur pe-aici
Mi-e sufletul plin de cicatrici
Rănile recente n-or să se vindece
În zadar vor încerca să mă spintece
Nu va curge picătură de sânge
Foc de mi-ar da de la sine s-ar stinge
Corul a fugit, bocet nu se aude
Potecile mele de rouă-s absurde
Plecările au destinaţii precise
Visurile vulturului sunt ucise
Doar eu mai trăiesc din speranţe deşarte
Să trezesc poporul acesta din moarte
Să-l trag după mine-n lumină precis :
Românie , n-am uitat ce-am promis
1 iulie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu