Un popor îşi caută demnitatea înfruntând tancurile
chiar de-i zdrobeşte duşmanul sufletul, flancurile
Vor mondialii să nu mai avem trecut,
voievozii în platoşe subţiri se zvârcolesc sub scut,
Nu pentru oamenii aceştia am sângerat noi,
poporul român era popor de eroi
Nu aceasta ne este patria
pentru care am ridicat sabia.
Armata de suflete pustii defilează mai departe,
ultimii luptători se ascund dincolo de moarte
Viitorul e amanetat triburilor barbare îmbrăcate de Armani şi Gucci,
în bătaia puştii lor au rămas năucii
căutându-şi viitorulîn zilele demulte
vin cârduri, cârduri, bancherii străini să ne insulte
Ascultăm cu capul la picior
cântecul de lebădă mută al acestui popor
Mai iese câte un haiduc tânăr dintre munţii brumaţi :
Să ne ascuţim săbiile, să le dăm foc zarafilor versaţi
măcar copiii noştri să fie liberi şi stăpâni
trageţi clopotele în dungă,dacă mai sunteţi români!
Ascuţiţi-vă săbiile pe tocilă, să eliberăm această ţară debilă
de cotropitorii în fracuri vernil, să deşteptăm poporul acesta umil!
Viitorul e aici în ceea ce vedeţi,
nu în caii verzi desenaţi pe pereţi.
7 mai 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu