Brâncoveanu către fii

Fiii mei, îngerul morţii,

coborât pe scara sorţii

vrea în braţe să ne frângă

şi în ceruri să ne strângă

Vrea să ne ridice-n furci

dacă nu ne facem turci,

cinstea să ne ia, credinţa,

să ne ducă-n iad fiinţa

să-l trădăm pe Dumnezeu

Fiii mei, e ceasul greu

dar o să murim bărbaţi

şi-o să trăim neîntinaţi

Fiţi creştini, nu fiţi barbari,

nu ne-mbrăcăm în şalvari,

împreună, acolo sus,

o să fim lângă Isus

Nu e sabie să taie

flacăra ce-arde-n văpaie,

Dumnezeu atotputernic

ne aprinde luna-sfeşnic

să avem pe drum lumină

Jertfa fie-vă senină

pentru neamul românesc

cei ce mor în veci trăiesc

Ne spălăm viaţa în sânge,

Ţara Românească plânge,

zboară-n cer păsări măiastre

ducând dorurile noastre

de creştini, nu de milogi,

c-am zidit de la Potlogi

pân' la Sâmbăta de Sus

catedrale lui Isus

Astăzi dulcii mei copii

vom pleca dintre cei vii,

dar vom fi nemuritori,

nu murim de două ori

Mateiaş, vrei să trăieşti

în raialele turceşti 

Ţi-e frică de absolut,

eşti prea mic să fii pământ ?

Hai, păstrează-ţi cumpătul!

nu ne vindem sufletul,

suntem creştini şi români,

n-avem cuget de păgâni

-Doamne, fie voia Ta,

credinţa nu mi-oi trăda...

Eu vreau ca să mor creştin:

loveşte, liftă, în plin...

13 august 2014