Prietenii mei au încremenit în gheţar,
îşi privesc nedumeriţi feţele de cleştar
Îşi trag sufletul. Au obosit să-şi tot piardă speranţele
Nerăbdările încep să-i ardă, le atârnă braţele
Nu se văd urmele luptelor, lipsesc cicatrice
Nu pot să intre laolaltă în această matrice
Au impresia că umbra mea le cere impozite,
agăţată de toartele cerului,de clopote
Armata de Isuşi cu o singură mână
preface zborul vulturului în ţărână
Adio , luptători cu discursul măreţ!
Munţii Carpaţi vă privesc cu dispreţ.
Nimic după voi nu rămâne prin corturi,
Câmpia Română vă scuipă alături
22 ianuarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu