Elegia amintirilor viitoare

E o zi cum n-a mai fost niciodată

Îngerii au ochi şi inimă de fată

Fluturii zboară înapoi în istorie

Pe umărul stâng îmi cântă o prigorie.

Respir printre brazii căzuţi sub ninsoare

Am evadat din propria închisoare

Mă rotesc în retina vulturului stingher

Urmele mele lipite-s de cer.

Inima mea uitată-i pe lună

Îngerii strigă, nopţile prime răsună

Ecoul se-ntoarce pe sub umărul stâng

E o zi cum n-a mai fost nicicând.

Mi-e dor de mine, copil visător

Aş zbura înapoi, dar nu mai ştiu să zbor

Simt paşii de dans ai vieţii trecute

Am înălţat steagul pe multe redute.

Dar n-am strigat niciodată victorie

Să nu trezesc fluturii din istorie

Caut în amintirile viitoare

Urmele patriei nemuritoare.

Proscris mă întorc către stele

Cu toate desfrunzirile mele

Îmi oglindesc chipul cu îngerii laolaltă

E o zi cum n-a mai fost niciodată.

Mi-amintesc. Sfios ca un fulg

Vântul mă destrăma în amurg

Zburam către Raiul meu sincer

Nu plângeţi. Am aripi de înger.

5 noiembrie 2009