Războiul acesta nu-mi place deloc
Se risipesc speranţele în bloc
Cad românii muţi de uimire fără să ştie
Că evadează din viaţa lor - puşcărie.
Nu-şi mai amintesc sentimentele vechi
Cârduri, cârduri morţii se trag de urechi
Viaţa le-a fost definită de laşitate
Nu vor striga pietrele, nu se vor da la o parte.
Nimeni nu rămâne nepedepsit în destin
Nicio lacrimă nu va însoţi funestul festin
Codrii nu-i vor recunoaşte, nici Marea Neagră
Că n-au lăsat în urmă o ţară întreagă.
Au lucrat cu simbrie de slugă la noii stăpâni
Şi-au părăsit vetrele, pădurile de aluni
Ceea ce susţin că ar fi o patrie a lor
E căderea-n păcat a acestui popor.
V-aţi pierdut pe autostrăzi fermecate
Ţara noastră a dispărut în ultima noapte
În care aţi apăsat pe trăgaci cu ardoare de fiară
Să lichidaţi patrioţii îndemnaţi de-o hotărâre barbară.
Vi s-a părut că sunteţi europeni măreţi
Păscând iarbă pe lângă castele şi culegând bureţi
Dormiţi-vă somnul de veci cu capul în pernă
Dincolo de voi e România eternă.
3-4 septembrie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu