Prietenii mei şi-au luat sentimentele în spinare
şi s-au paraşutat de pe avioanele de vânătoare
mă iau la ţintă din tranşeele inamice
zumzăie cârduri sălbatice de alice
Au grenade de mână şi ochi de fiară turbată
vor să-mi taie drumurile spre ţinta predestinată
Nu întorc privirea să nu-mi rămână agăţată
de amintirile recente când formam aceeaşi armată
Sentimental incurabil n-aş putea lansa minele defensive
rănile lor m-ar durea mai tare pe mine
Sunt destule victime nu-mi mai trebuie niciuna în plus
simt totuşi în inimă discursurile false care s-au spus
Mi-e milă de prietenii mei dezertori din destin
mă rog pentru ei în genunchi şi mă-nchin
să le dea Dumnezeu sănătate globală în oase
pentru ziele rămase în urmă singurele frumoase
Oriunde vor merge sub orice adăpost
îi va urmări amintirea a aceea ce-au fost
şi nu vor putea deveni altceva decât
ceea ce le-a fost scris de la început :
trădători de frate de soră de ţară
slugi prea-plecate la noua orânduire barbară
de unde ar cere să fiu aruncat la lei
e plină autostrada inimii de mişei
Singur îmi fac speranţe şi merg mai departe
războiul acesta nu se termină în moarte
când mă vor vedea înălţat în zenit
nu vor plânge deloc vor râde cumplit.
De acolo mă voi ruga pentru iertarea lor
să le cadă pe umeri cerul meu tricolor
30-31 iulie 2009
12 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu