Românu-n neant s-a pierdut
şi de-acolo-i pe picior de plecare
pluteşte drogat risipindu-se-n vânt
zilele, nopţile trec la întâmplare
Speranţele-au dispărut ca şi cum
n-ar fi fost inventate vreodată
se stinge flacăra răpusă de fum
aşa de străini n-am fost niciodată
Drumu-înapoi e închis
trecutu-i condamnat prin lege
umbra voievodului ucis
din ţărână se reculege
Sufletele nu încap în trupuri
zboară în cercuri întâmplătoare
pârâie dimineţile arse pe ruguri
şi România pustiită mă doare
Istoria se răzbună pe tragicii soli
mesagerii sufletelor moarte
rătăcim prin pustie-ntre poli
ne ducem de matcă departe
Nici cine suntem nu ştim
nu mai ştim ce este mândria
nu trăim nu iubim nu murim
şi-astfel am ucis România
Mai pâlpâie-o lumină în noi
sufletul patriei pe rug se mai zbate
prin zaţul timpului înghiţit de strigoi
reclamă strămoşii dreptate
Risipesc prezentul barbar
ne-adună-n baladă bucuria
se trezesc îngerii vlahi din coşmar
şi-odată cu ei trezim România
23 ianuarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu