Popor de curve clandestine
strivit în lanţuri de fanarioţi
vă scoase Tudor din ruine
sătul de grecii cei mai hoţi
care vă luau din oaia seacă
vina de-a nu fi procreat
prin viaţa voastră ca să treacă
nu meritaţi acest bărbat
v-a scos din crâncena robie
din ocnă şi fum de ardei
nu a cerut un sfanţ simbrie
s-a pus cu flinta pe mişei
că-n ţara voastră eraţi slugi
la slugile Fanarului corupt
plângeaţi dincolo de uluci
ca babele cu pieptul supt
chiar şi boierii izmeniţi
de moda cu giubea şi cu paftale
erau de-un secol umiliţi
de leprele orientale
şi l-au rugat ca să îi scape
pe acest bărbat din Vladimiri
în bezna nopţii să se crape
speranţa unei izbăviri
şi s-au trezit românii iarăşi
în iarna dintre iad şi rai
chemaţi de Tudorel la Padeş
trecut-au Oltul cu alai
spre Bucureşti făcând dreptate
pentru poporul oropsit
trezit din somnul cel de moarte
cu bucurie l-aţi primit
şi aţi strigat ,,să ne trăiască''
în cinstea celui ce-a venit
o clipă Ţara Românească
destinul şi l-a regăsit
Cămaşa morţii-i venea bine
şi voi eraţi mândri de ea
n-o îmbracă câte-un oarecine
doar coborâţii dintr-o stea
Avea şi cea mai mândră oaste
haiduci,panduri,mulţi luptători
i-avea pe turci fixaţi în coaste
pe eterişti supervizori
Cu flintele sclipind în lună
s-a ridicat în crunta noapte
împins de patima străbună
pentru-o fărâmă de dreptate
Boierii se înfricoşară
de-atâta sete de-adevăr
fugiră disperaţi din ţară
căci Tudor nu era de-al lor
El era Domnul prostimii
şi-avea şi ciucuri tricolori
obol adus viitorimii
e astăzi cel mai sfânt odor
În ziua programată pentru crimă
l-au ridicat de la Goleşti
şi nu mai sunteţi demni de stimă
bărbaţi ai Ţării Româneşti
că i-aţi lăsat pe greci să-l ducă
la moarte luându-l dintre voi
ca pe un pui orfan de cucă
căzut din cuibu-i în noroi
L-aţi părăsit ca nişte laşi
când l-a lovit în plin necazul
popor de curve şi borfaşi
aşa-ţi făcut şi cu Viteazul
Dar spuneţi pui de bogdaproste
de ce-l trădarăţi pe oltean
că a îmbrăcat cămaşa morţii
să scoată din robie-un neam
fixat de turci cu gâtu-n jug
pe capră stând fanarioţii
ţăranii în coarnele de plug
se răstigneau în voia sorţii
Şi totuşi n-aţi mişcat un deget
să-l apăraţi de eterişti
nici n-aţi avut mustrări de cuget
popor de slugi şi fripturişti
şi nici măcar o cruce nouă
lângă fântână nu i-aţi pus
şi mi se rupe raiu-n în două
că Domnul Tudor s-a tot dus
ca toţi eroii -pentru ţară
batjocoriţi,însângeraţi
nu vine-o nouă primăvară
cu slugi umile şi rataţi
Eu încă vă întreb prin carte,
misterul nu e dezlegat,
pe Tudor izgonit în moarte
cum aţi făcut de l-aţi trădat ?
Vi s-a părut că-n pragul sorţii
îi stă mai bine în haina morţii ?
Sau voi pătrunşi de spaima hâdă
aveţi doar suflete de slugă...
27 martie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu