Dă-le, Doamne, la copii săraci
tot ce n-au avut ei niciodată
munți de ciocolată și de cozonaci
nuci, alune, struguri și colaci
bucuria ta prealuminată
Știu că ai un subaltern sublim
care împarte daruri totdeauna
când Măicuța Domnului din chin
l-a născut pe fiul ei divin
martoră fiindu-i numai luna
Vreau să îl îndrepți în acest veac
blestemat, nedrept și ipocrit
să colinde-n hainele de mac
pe la casa omului sărac
din copilăria fără de sfârșit
Să aprindă acolo o lumină
adusă de fluturi dintr-o albă stea
la ora celestă negreșit să vină
asta-i noaptea-n care viața e senină
și se-ntoarce Moșul și-n inima mea
Și nu mai văd umbre veghind în decor
se-nvârte planeta dinspre rău spre bine
dusă de copii și de visul lor
astăzi, te rog, Doamne, dă-le tot ce vor
pe ei să-i iubești mai mult ca pe mine
18 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu