Sunt viu, Patrie, nu mi-e teamă de fiare

Mi-au crescut aripi.  În numele ei

mă dau de bunăvoie la lei,

la lupi şi la alte fiare sangvine;

curge carnea sfâşiată din mine

N-am arme letale ascunse

doar balamalele inimii unse

cu untdelemn de la Putna şi Dealu,

în mine locuieşte calu'

hrănit cu jăratic şi comete,

îmi curge noaptea polară prin plete

se aşază speriată cu faţa spre nord,

înşelată de atacul de cord

Sunt viu, Patrie, nu mi-e teamă de Fiare,

îţi duc destinul cu patimă în spinare

printre strigăte grozave de scorpii,

trezesc din nefiinţă ereticii, orbii...

Și ei mă urmează sedaţi

pe cărări neştiute din munţii Carpaţi

Le-ascut săbiile pe gresia lunii

şi încep să-şi audă în sânge străbunii

cum urcă spre inimă. În freamăt de cai

se-ntorc voievozii noştri din rai

şi-i poartă pe aripi în platoşele lor, 

unde îngerii-i învaţă din zbor 

curajul, demnitatea şi mândria,

poate trezim din moarte România

Îmi duc destinul cu patimă-n spinare

sunt viu, Patrie, nu mi-e teamă de Fiare...

9 iunie 2014