duminică, 28 decembrie 2014

Elegia ploii milenare

Plouă cumplit.Parcă-i sfârşitul lumii
Aşa ne ploua prin mlaştini străbunii
Săbiile n-aveau timp să ruginească
Apărând Ţara Românească
Banatul , Moldova, Transilvania
Maramureşul, Basarabia
De hoardele barbare nemiloase
Ce ne pisau sufletu-n oase
Sângele eroilor s-a scurs în mare
Pe el plutesc bărcile de salvare
Români înlăuntru, români dedesupt
S-a frânt vântu-n-un drapel şi s-a rupt
Bucăţi tricolore plutesc în aval
Corabia rătăceşte drumul spre mal
Vulturii se-ntorc în istorie maiestuoşi
Caută drumul cel mai scurt spre strămoşi
Pescăruşii îi strigă venind de la sud
Luptătorii cei tineri demult nu aud
Decât chemarea străbunilor vie
Îi caută rătăcind prin pustie

Să le dea cifrul iubirii de ţară
Să zdrobească orânduirea barbară
Se-aud săbiile cum zăngăne-n stâncă
Se ascut, se ascut încă.
9 martie 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu