duminică, 28 decembrie 2014

Elegia copilului care a zburat pe fereastră

Copilul se uita prin geamul gri
pe strada lungă ca un gând
și te-aștepta din nou să vii
să iei toți îngerii la rând
Să îi asculți când îți vor spune
din inimă o poezie
căci ei, pe tine Moș Crăciune,
te au în suflet pe vecie
Dar de la școală li s-a spus
că nu mai treci și pe acasă
că mama în străini s-a dus
și pe bunici poveri i-apasă
Și ar fi vrut așa de mult
să te mai vadă înc-o dată
c-a fost cuminte și demult 
tu i-ai promis o ciocolată
Și uite și ceilalți copii
nerăbdători și bucuroși
te-așteaptă, Moșule, să vii 
cu ceaiuri calde și gogoși
Dar astăzi nu vei mai veni
cumplită este sărăcia
de ce-i așa, numai tu știi
ce tragică e România
în care îngerii își fac curaj
și se aruncă în uitare
nu e prea înalt niciun etaj
nici o cădere nu-i prea mare
Dar zborul puiului s-a frânt
printre castani, pe trotuar
renunț la dreptul la cuvânt
la timpul sadic și barbar
în care îngerii-s răpuși
seduși de dor de Moș Crăciun
se-nchid în suflet niște uși
ninsorile se îneacă-n fum
Aș împlânta în demoni spada
de gât i-aș lua pe mafioți
aș returna înzecit zăpada
pe Moș Crăciun l-aș da la toți
Aș arunca liderii-n râpă
că ne-au gonit pe după Glob
îngheață, Doamne, această clipă
și dă-ne-n schimb un ultim drog
s-avem iluzia că-i bine
și că avem dreptul la timp
copilul care plânge-n mine
și-a înțepat ochii cu-n ghimp
Fă o minune ca să fie
egală-n veci copilăria
și-o pasăre cu apă vie
să retrezească România
Să nu mai asistăm la drame
de îngeri ce nu știu să zboare
acești Icari răpuși de foame
ne-arată ce ușor se moare
și cât de crudă este soarta
unui popor fugit din cer
ce a trântit în urmă poarta
și a rămas raiul stingher
Și pentru acel copil ce plânge
legat de viață cu-n furtun
te rog lumina nu o stinge
trimite-i-l  pe Moș Crăciun
20 decembrie 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu