Dintre bărbaţii Ţării Româneşti
mânaţi în viaţă de un ideal
de reîntregire-a gliei strămoşeşti
câţi aţi ucis până la Mareşal ?
Pe câţi aţi dat pe mână de străini
rupţi de cămile sau de cal
la câţi le-aţi pus coroanele de spini
pe câţi i-aţi aruncat la mal ?
Croit în focul primului război
în axa morţii de la Mărăşeşti
în fruntea neînfricaţilor eroi
bătând la porţile cereşti
a fost soldatul reîntregirii
a stat de veghe la drapel
de pe emblemele Unirii
de ce lipseşte tocmai el ?
Simbol al armiei române
că şi la Budapesta-a fost
îl ştiu cătanele bătrâne
pe Antonescu pe de-a rost
Şi a ajuns în fruntea ţării
când regele şpăgar s-a dus
eram pe culmea disperării
şi deznădejdii s-a opus
A pus rapid ordine-n stat
că era sufocat de lepre
toţi ticăloşii s-au predat
deşi păreau loviţi de streche
El a trecut Armata Prutul
s-aducă Basarabia acasă
şi veteranul şi recrutul
visau o patrie frumoasă
Şi după jertfe fără număr
pentru redarea libertăţii
i-au coborât o stea pe umăr
de mareşal al demnităţii
Şi toţi apreciau că-i mare
acest profil voievodal
că a pus ţara pe picioare
şi regele din nou pe cal
Dar într-o zi de vară surdă
când fierb în negură comploturi
îl paşte soarta cea mai crudă
că lupii-s umezi pe la boturi
şi-un rege prins de camarilă
la înghesuială în birou
ordonă fără pic de milă
să-l aresteze pe erou
L-a dus în Vatra Luminoasă
un grup de bolşevici turbaţi
de-acolo Moscova hidoasă
a smuls eroul din Carpaţi
şi l-a restituit când totul
era spre moarte rânduit
i-a pus în mână paşaportul
şi întruna l-a batjocorit
Şi-a mai fost umilit o dată
cu şi mai mare sârg
de-alogeni ce şi-altădată
ne-au sugrumat eroii-n pârg
S-au dus cu toţi la mascarada
pe care o numeau proces
nepăsătoare era strada
de soarta bravului ales
ce moare la Jilava-n par
ucis de propria armată
popor ce n-ai avut habar
de citadela sfărâmată
tu ţi-ai ucis pe rând eroii
croindu-le un alt final
copil de curvă a nevoii
de ce l-ai împuşcat pe Mareşal
Nu ţi-a plăcut cuvântul muncă
şi disciplina te-a încrâncenat
pe el cu rădăcina adâncă
l-ai smuls din piatră şi l-ai lapidat
De fapt te-ai condamnat pe tine
bătându-ţi cuie în sicriu
mânat de poftele străine
căci Mareşalul este viu
cum sunt eroii nemişcaţi
cu biografia-n stâncă
copii ai gloriei îngeri-soldaţi
în spaţiul nostru se-aud încă
cum ne îndeamnă să cântăm
acest popor uitat în moarte
paşii de front să-i reînvăţăm
că Mareşalul merge mai departe
Armata lui i-ascunsă-n munţi
în orizontul ciocârliei
copii-soldaţi bărbaţi cărunţi
de veghe stau la tâmpla României
mânaţi prin vreme de un ideal
şi peste Prut şi peste munţi
prin acest secol criminal
în care nu există sfinţi
decât aceia care-n luptă
nu s-au temut de niciun glonţ
cu trupul ciur şi faţa suptă
purtaţi de corbii negri-n clonţ
s-au transferat în alte trupuri
cu alte suflete de cal
sunt cârdurile noi de fluturi
care-au zburat din Mareşal
în vara când l-aţi împuşcat
pe mândrul comandant de oşti
popor de bolşevici stricat
dă-ţi jos aceste hâde măşti
şi în oglindă să te uiţi
chiar dacă azi eşti fiul ploii
şi te comporţi ca scos din minţi
şi îţi batjocoreşti eroii
ai să înţelegi că ai ajuns aici
în timpul ăsta infernal
popor de Miţe şi Mitici
călcând pe trup de Mareşal
pe care-ai vrut neapărat
să-l scrii-n pomelnicul de crime
şi nici nu ştii de ce l-ai împuşcat
şi nici măcar nu ţi-e ruşine
că ai căzut cu totul în păcat
să faci pe plăcul liftelor străine
Şi pentru acest Român adevărat
se rupe inima şi plânge-n mine...
16-19 aprilie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu