Toată roata lumii m-a lovit în piept,
adevărul ţării să nu-l mai pot spune,
am vrut să schimb soarta timpului nedrept,
mor cu bucurie pentru Naţiune
Toţi maghiarii-n juru-mi poftele îşi fac,
se bucură tare că-n gheare m-au prins,
chiar judecătorul sugrumat de rac
e mai mort ca mine: eu sunt neînvins
Şi grofii sălbatici veşnic vor să fie
călăii satanici unui neam de prunci,
însă n-or să uite umbra mea-n vecie
că le-am ars în flăcări lumea de năuci
M-au urmat iobagii înrobiţi de unguri
să zvonim lumina-nchisă-n cuşca nopţii,
tot românul spaima a topit-o-n ruguri
şi Ardealul fost-a ţara libertăţii
Doar o clipă numai, însă e de-ajuns
să le intre-n cuget setea de dreptate,
toată roata lumii-n oase mi-a pătruns
însă nu mă doare nici această moarte
Eu sunt din esenţa dacilor primari
şi îmi duc horirea către asfinţit,
n-or să înţeleagă sadicii barbari
că pământul ţării-n braţe m-a primit
şi mă strânge tare ca pe-un fiu născut
ca să dezrobească neamul geto-dac,
roata ce mă frânge parcă ar fi vrut
să îmi strig durerea însă astăzi tac
Le voi spune mâine ce le-am spus mereu,
le-am deschis fereastra dinspre cer, albastră,
noi nu am fost singuri ci cu Dumnezeu,
mor ca să fim liberi în Patria noastră
Toată roata lumii mă izbeşte-n piept:
sacadat, metodic, mă face fărâme,
îmi cântă un înger pe umărul drept;
aşa mor românii pentru Naţiune...
22 iulie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu