Guvernul mondial din nou încearcă
să termine poporul românesc
să-l mute cu tot dorul pe o arcă
şi să-l îngroape-n globul pământesc
De multă vreme se lucrează
la planul înrobirii absolute
că naţia română cea vitează
pe gresia lunii săbii ascute
Şi încă le mai dă fiori de spaimă
de-şi regăseşte drumul prin pustiu
că îl veghează din vecie-o taină
pe care numai patrioţii-o ştiu
c-am înfruntat imperii bestiale
şi-am stat cu sabia la brâu
ca ei să se fălească-n catedrale
noi ne îngropam sub holdele de grâu
Această fibră ce nu se îndoaie
i-a alarmat pe noii împăraţi
şi-n fiecare zi o halcă taie
din trupul munţilor Carpaţi
Pe urmă-şi freacă ochii şi se miră
că un alt munte creşte mai înalt
prin tâmpla ţării se înşiră
ca o mireasă de bazalt
Ne-ar vrea pe scut sub altă karmă
că dăm exemplul negativ
şi zilnic sufletul ni-l sfarmă
vor să ne vindece definitiv
de Dunăre de Marea Neagră
de munţi de aur şi de fraţi
de-o patrie ce-o vrem întreagă
şi de haiducii din Carpaţi
Dar e în noi o taină vie
care ne leagă strâns de stânci
şi oricât ar fi planeta de pustie
suntem fixaţi cu rădăcini adânci
de unde nu ne smulge nimeni
deşi credeau c-am dispărut
în dansul cerbilor cei tineri
se ascunde-un dor necunoscut
E dorul care încă ne mai ţine
legaţi la brâu cu-n curcubeu
şi nu înţeleg guvernele haine
de ce ne mai iubeşte Dumnezeu
22 aprilie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu