Trebuie să iubim România
pământul ăsta-i îmbâcsit de eroi
să redescoperim mândria
dacii liberi strigă în noi
Totul se descompune în jur
morala-i interzisă prin lege
și aerul a devenit impur
praful de valori se alege
Și tot dormim ca niște lași
în genunchi cu capul în pernă
triburile perverse de borfași
au pus hamul pe România eternă
Tot putregaiul și zoaiele lumii
zilnic aici se deșartă
ne-nvață democrația câte unii
și noi cerșim din poartă-n poartă
Nimic nu ne mai aparține
până și văzduhu-i al lor
speranțele noastre puține
le dijmuiesc cozile de topor
agățate în cuiul puterii supreme
de corbii-n fracuri clonați
ne soilesc cu râncedele creme
și ne batjocoresc nerușinați
Suntem datori la câinii mondiali
copiii noștri n-or avea nimic
trăim toți anii ăștia infernali
ca niște jucători la loz în plic
Și nu mai știm să vindecăm
această țară de prostie
în van ne risipim și predicăm
trezește-te din boală, Românie,
că te iubim fără condiții
în ciuda existenței sumbre
ne bat în suflet demoni interdicții
suntem lumini zidite-n umbre
Și nu te comparăm cu nimeni
ne ești în sânge și-n destin
Auzi cum strigă dacii liberi?
Nu-ți fie teamă, nemurim
Și totuși de va trebui să mor
pe front cu patrioții laolaltă
și n-o să-mi mai vezi umbra în decor
tu, Patrie, să nu mori niciodată...
30 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu