Voi cântaţi, vă este bine şi
uitaţi că-n munţi sihastru
rătăceşte ca un înger
roşu, galben şi albastru
cel ce-a făurit mândria
de a fi pe lume demn,
astăzi toată România
are inima de lemn
De pucioasă-i este vrerea
înrobită de străini,
Iancu a inventat durerea
în coroana lui de spini
Voi adânc vă reculegeţi,
şi pioşi, şi prefăcuţi,
însă lupta n-o înţelegeţi
munţii încă dorm tăcuţi
în braţe la Crăişorul,
de durere legănaţi,
doina le alină dorul
întristărilor de fraţi
Ce de popi ridică slujbe
celui ce a fost pe aici!
Printre zgomote de drujbe
oamenii par tot mai mici
şi nu le crapă obrazul
pentru trădările lor,
sub gorun unde viteazul
a murit pentru popor
Cântă, se dedau la hore,
se împopoţonează toţi,
poartă steaguri tricolore
cetele de mafioţi
care-au sărăcit poporul,
au furat de s-a dus buhul;
unde este viitorul,
spuneţi, cei săraci cu duhul?
Lăsaţi-ne voievodul
să se odihnească-n pace!
să îl plângă doar norodul
pentru care Iancu zace
S-a predat doar veşniciei,
rătăcit prin munţi săracu';
voi, groparii României,
ce-aveţi voi cu Avram Iancu?
Nu vă raportaţi la dânsul
că sunt secole între voi,
Iancu are în suflet plânsul
voi - oceane de noroi
Aţi pus codrii în alarmă
cu maşinile cât tancu',
nu pot eroii să doarmă:
ce-aveţi voi cu Avram Iancu?
Hai, plecaţi în altă ţară
cei cu suflete barbare!
Iancu se întoarce la vară
în cântările amare
şi nu vrea să vă găsească
strecurându-vă pe aici
El e viţa românească
voi - farsori şi venetici,
mincinoşi şi puşi pe jaf
de-o eternitate încoace,
voi aţi făcut ţara praf
lăsaţi-l pe Iancu-n pace!
El la Ţebea nu mai este...
Prigonit de trădători
rătăceşte în poveste,
i-am rămas cu toţi datori
Şi cântaţi, vă este bine,
dar uitaţi că-n munţi, sihastru,
rătăceşte în lumină
Iancu, îngerul albastru
10 martie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu