Ţara e la pământ, oamenii au căluşul în gură
Defilează stăpânii în fracuri dungate
Jugul ne-apasă fără măsură
Se revarsă haotic valuri de ură
Şi prima lege-i vânzarea de frate
Copilul îsi exilează visele-n monitor
Fără să ştie îsi ţese drama
Sexul a evadat din dormitor
Crima a devenit principalul motor
Absurd este tatăl, inutilă e mama
Istoria neamului e hulită de proşti
Interzisă e demnitatea prin lege
Teatrul absurd se joacă cu măşti
Cerşetorii formează nesfârşitele oşti
Tocmite pentru fărădelege
Bătrânii cu pletele albe s-au predat
Braţele moi s-au întins lângă trup
Femeile frumoase au evadat
De lângă tinerii cu trupul pictat
Rădacinile neamului se tot rup
E o tristeţe generală între noi
Apele s-au înecat cu metale grele
Gândul e o dâră de noroi
Ne ducem păgâni înspre ziua de apoi
Printre corbii însetaţi de manele
Totu-i bizar, bizaru-i profund
Meciul vieţii noastre se joaca pe zgură
Parcă se aude poporul flămând
Cum strigă şi întreabă până când
Va fi privit de politicieni cu ură
Mai speră ca nu s-au sfârşit
Zilele gloriei trecătoare
Şi de pe crucea unde a fost răstignit
Sfinxul cu chipul dăltuit în granit
E martor cum patria moare
Şi totusi nu poate pieri o ţară clădită
Pe oasele eroilor necunoscuţi
Să nu mori, Românie iubită
Pentru eternitate tu ai fost croită
De voievozii încastraţi în munţi .
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu