Aici odihnește cenușa alor noștri
Oroles Burebista Deceneu
aici m-oi odihni cândva și eu
luat în gheare de monștri
Mai e un trup fără o mână
fără cap dar cu două inimi
al cui de nu-l cerșește nimeni
Patria mea cea română ?
E al marelui rege Decebal
ce-a-nnobilat istoriei parcursul
Sargeției i-a schimbat cursul
și a îngropat tezaurul regal
să plătească vămile-n cer
când vor trece dacii prin soare
neamul lor niciodată nu moare
se odihnește-n suliți de fier
Lui Zamolxis îi duce solie
cel mai viteaz dintre unicii fii
și zboară vulturii cenușii
în brațe cu bucata de glie
pe care n-au putut s-o smulgă romanii
s-o ducă la Roma trofeu
Patria geților e-n suflet de zeu
din care ciugulesc de milenii hultanii
Pe crestele Carpaților rostuiți
dacii mari costobocii și carpii
doboară cu privirea lor harpii
cai sălbatici neîmblânziți
Își ascut săbiile pe gresia lunii
cioplind din stele argintate săgeți
neînfricatele armate de geți
amestecă-n pulbere hunii
și pe toți migratorii haini
coborâți din planete deșarte
Le arată drumul spre moarte
ei sunt veșniciei stăpâni
Și încă milenii or să fie
că istoria lumii-i istoria lor
n-o să piară ancestralul popor
inima Daciei ești tu , Românie
N-auzi cum tropăie cerbii tineri
și se zbate vinul în vase de lut ?
Ne e dor de un cer absolut
suntem nesupușii daci liberi
Și aducem niște zei înapoi
din surghiunul de pe lumea cealaltă
nu vom îngenunchea niciodată
că tot universul locuiește în noi
10-15 octombrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu