Dumnezeu venea spre mine şchiopătând
deşi nu stabilisem timpul când
să ne vedem să-i spun ce am de spus
despre păsări mirări dezertări şi apus
Pe umăr avea un sac fără toarte
din care curgea un fir de lumină
pietrele se dădeau la o parte
greierii se ascundeau în sulfină
Răsăritul se prelungea părea nesfârşit
Dumnezeu păşea desculţ prin nisip
parcă El crease lumea în alt sens
pe-aici se zbenguie zeii unui alt Univers
iar copiii Lui au devenit mesageri ciudaţi
cu ochi de fiare de suflete emasculaţi
şi l-am văzut pe Dumnezeu nefericit
m-a privit lung neînţeles dezamăgit
Într-un târziu m-a îmbrăţişat ca pe-un frate
pietrele au strigat şi s-au dat la o parte
a întins între noi nevăzutul amurg
şi a plecat Dumnezeu şchiopătând
3 aprilie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu