miercuri, 5 septembrie 2018

De când am vrut să fac parte din viața mea

În cea mai mare parte a vieții mele
nici nu am fost prezent
În locul meu traversa deșertul 
un tren de marfă
Căra bagajele celorlalți,
să nu-i doară oasele
printre prăpăstiile munților înalți

Într-o zi am vrut să fac 
și eu parte din viața mea
antedatată
Acarii s-au revoltat 
și au izbit de cer
calea ferată

”Dacă nu vrei să ne duci mai departe
sufletele în spinare,
mai bine deraiază,
omule fără gheare,
ca să-ți putem jefui inima 
până la ultima picătură de sânge!

Și de-atunci, 
de când am vrut să fac parte din viața mea,
sufletul plânge...


5 septembrie 2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu