În cea mai mare parte a vieții mele
nici nu am fost prezent
În locul meu traversa deșertul
un tren de marfă
Căra bagajele celorlalți,
să nu-i doară oasele
printre prăpăstiile munților înalți
Într-o zi am vrut să fac
și eu parte din viața mea
antedatată
Acarii s-au revoltat
și au izbit de cer
calea ferată
”Dacă nu vrei să ne duci mai departe
sufletele în spinare,
mai bine deraiază,
omule fără gheare,
ca să-ți putem jefui inima
până la ultima picătură de sânge!”
Și de-atunci,
de când am vrut să fac parte din viața mea,
sufletul plânge...
5 septembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu