O să plec puțin la vânătoare de îngeri
prin jungla inimii tristețea se țese,
ca o floare de mac în inimă-mi sângeri,
și-un glonț de zăpadă prin retină îmi iese
O să plec puțin prin toamnele reci,
cărările mele sunt pline de spini,
poate pe-acolo-ai să treci
și la capătul amurgului ne iubim
O să plec din mine puțin,
nu închide ușa în urmă,
șerpii pulsează în aortă venin,
prin camera goală întunericul scurmă
O să plec din mine puțin
pe marea-ncuiată-n bazalt,
e ultima călătorie-n destin,
unul fără celălalt...
1 septembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu