Tren de marfă

Eu nu sunt un peron de gară
în care să cobori din iarna seculară
și să îmi calci pavelele sucite
cu tocurile tale ascuțite

Eu nu sunt gara aruncată-n ger
de nemiloșii îngeri coborâți din cer,
prin care sentimente în sevraj
în sufletul pustiu fac patinaj

Eu nu-s acarul care bate-n șine
să vadă dacă ți-este bine
și poți s-aluneci ca un glonț prin tină,
amestec de întuneric și lumină

Eu nu sunt ultimul peron de gară
din care noaptea se coboară
fantomele îmbrățișate-n poze,
strivite de iluzii și psihoze

Eu nu-s decât un tren de marfă
ce-și cară zilnic viața ca o boarfă,
doar înainte prin idee,
pe unde-ai vrea să fii, dar nu poți fi, femeie...


18 septembrie 2018