N-am unde să fug,
prin mine cetățile sunt ruine,
aș fugi doar pe drumul
ce duce la tine
N-am unde să fug,
prizonier de lux,
nu pot să mă răpească mările
în reflux
N-am unde să fug,
și nu vreau,
la tine în suflet
lasă-mă să stau
până când se lasă cortina
peste timpul cosit,
lasă-mă să mă-ntind
sunt ostenit
Până când mă vei striga
dintre îngeri,
ca un mac
în inimă-mi sângeri
Nu, nu vreau să mai fug
de lumina cerească,
tu ești minunea
dumnezeiască
N-am unde să fug,
golul din jur nu mai este,
rămân definitiv
în poveste
9 septembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu