Demonii nopții rumegă oase,
toate drumurile înapoi mă dor,
curcubeul care colorase
cerul nostru, s-a ascuns în decor
Trec prin mine săbii ascuțite
ce îmi taie scările de fum,
calcă existența pe cuțite
și sunt singur pe-un iernatic drum
S-ar putea să mor până la urmă,
disperarea bate-n cordul meu,
neliniști fără milă scurmă
și mă privește trist chiar Dumnezeu
Și nu înțelege îngerul de ceară,
de ce mă zbat, și sufăr, și mă plâng,
de ce surâsul tău continuă să doară?
de ce la mine însumi nu ajung
Din golul infernal privirile frumoase
mă priveghează prin neant să zbor,
și mi se zbate sufletul în oase
și toate drumurile înapoi mă dor...
9 septembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu