Îmi curge-n sânge o cafea amară

Spre mine însumi nins mă-ndrept
după atâtea viscole barbare, 
ard gândurile în focare
și-n orizontul sângeriu aștept

să bată clopotele de-nviere
pe toate mănăstirile de jar, 
să te întorci din avatar
ca o petală înmuiată-n miere

Și să te-așezi pe inima drogată,
s-acoperi odioasa cicatrice,
să definim o ultimă matrice
ce nu se risipește niciodată

Spre mine însumi, lup flămând,
mă-ndrept însângerat de gloanțe,
au mai rămas din desfrunziri restanțe
și-n fiecare lacrimă curgând

e un cristal de formă inelară,
cioplit din vechi melancolii,
iubita mea din nopțile târzii,
îmi curge-n sânge o cafea amară


25 septembrie 2018