O dramă ca aceasta am mai trăit, se pare,
pe vremea când în munți înmuguream de dor
și-mi întindeam privirile spre soare,
însă lumina m-a făcut să mor
Există ochi ce se pricep să spargă
ferestrele-n definitive țăndări,
și-oricât ar fi o inimă de largă
tot sângerează când îi zboară îngeri
Același timp ce veșnic se repetă
învârte roata hamsterului trist,
trec felinare stinse de cometă
de n-ar durea, n-aș ști nici că exist
Mă joc în drama mea cu voluptate
deși scenariul are pagini rupte,
printre atâtea vise moarte
doar inima încearcă să mai lupte
Dar ce păcat, bătăile sunt surde!
nu le răspunde nici măcar ecoul,
ca-n toate dramele absurde,
în scena de final moare eroul...
16 septembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu